„Aș lua o electrică, dar n-ai unde s-o încarci.” Probabil ai auzit fraza asta la o cafea, într-un grup de Facebook sau chiar la tine în familie. Ani la rând a fost argumentul care închidea orice discuție despre mașinile electrice în România.

Cifrele din 2026 spun altceva. În august, România a trecut de 10.000 de puncte publice de încărcare, potrivit studiului EV Charging Index 2026 realizat de Roland Berger în 34 de țări. La fiecare punct public revin în medie 13 vehicule electrificate, puțin mai bine decât media europeană de 14.

Asta nu înseamnă că totul e rezolvat. Înseamnă că întrebarea s-a schimbat. Nu mai e „avem unde încărca?”, ci „unde, cât de repede și cine folosește de fapt prizele astea?”. Iar răspunsul spune multe despre cum conduc, de fapt, românii electric.

De la câteva mii la peste 10.000 de puncte

Rețeaua publică s-a mărit de peste șase ori în ultimii cinci ani. În ultimii trei ani a crescut chiar mai repede decât numărul de mașini electrice, de 1,4 ori mai repede, conform Roland Berger.

Ultimii doi ani arată cel mai bine ritmul. Potrivit Observatorului European pentru Combustibili Alternativi (EAFO), portalul oficial al Comisiei Europene, România avea la final de 2024 aproximativ 4.600 de puncte publice. Un an mai târziu ajunsese la circa 7.100. În august 2026, Roland Berger numără peste 10.000.

Mai interesant decât numărul total este cum arată rețeaua pe puteri de încărcare.

Segmentul ultrarapid a explodat. În 2022 existau doar 45 de astfel de puncte în toată țara. Patru ani mai târziu sunt peste 2.060, de 45 de ori mai multe. Practic, unul din cinci puncte publice din România poate încărca o mașină compatibilă în zeci de minute, nu în ore.

Cine a plătit?

Creșterea a venit din două direcții. Pe de o parte, operatorii privați. Eldrive, de exemplu, a atins 1.000 de puncte în 2025 și își propune să dubleze puterea instalată în 2026, de la 42 la 84 MW.

Pe de altă parte, banii europeni: PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), Fondul pentru Modernizare și Mecanismul pentru Interconectarea Europei. Prin PNRR, beneficiarii au raportat 5.278 de puncte de încărcare, de peste două ori și jumătate ținta de 2.000.

Aici merită însă un pas înapoi. În 2023, comisarul european Adina Vălean vorbea despre cel puțin 30.000 de puncte prin PNRR până la jumătatea lui 2026. Ținta a fost renegociată la 2.000. Am depășit-o lejer, dar suntem departe de ambiția inițială.

Două cifre care par să se contrazică

La finalul lui August 2026, în România erau active 74.541 de vehicule electrice, potrivit Romanian E-Mobility Index – Septembrie 2026. Cifra include autoturismele și autoutilitarele 100% electrice și scade radierile, deci arată mașinile care chiar circulă. În august, electricele au reprezentat 3,24% din toate înmatriculările.

Pe primele opt luni din 2026, Roland Berger numără 7.067 de autoturisme electrice noi, cu 51% mai multe decât anul trecut. Ponderea lor în piața de mașini noi a urcat de la 4,9% la 8,2%. Suntem totuși sub recordul din 2023, când s-au vândut 15.318 electrice noi.

Un detaliu care spune mult despre cumpărătorul român: aproximativ jumătate dintre electricele înmatriculate pentru prima dată în România sunt rulate. Înmatriculările de electrice second-hand au crescut de la 398 în 2021 la 4.342 în 2025. Mărcile chinezești au ajuns, între timp, la circa 22% din vânzările de electrice noi.

Cât înseamnă asta la scara țării?

Roland Berger estimează parcul auto național la circa 8,8 milioane de autoturisme. Doar 0,8% sunt complet electrice, adică 74.541. Media europeană e de 3,4%. Pe vânzări noi, în 2025 România avea circa 6% electrice, față de 17% în UE.

Piața rămâne foarte sensibilă la subvenții. După ce s-au epuizat banii din Rabla pentru persoane fizice, vânzările de electrice au scăzut în August. Iar la redistribuirea fondurilor, doar circa 20 din 94 de milioane de lei au mers către electrice și plug-in hibride.

Ce ne spun cifrele?

Infrastructura nu mai este frâna principală

Pune cele două cifre una lângă alta: 74.541 de mașini 100% electrice și peste 10.000 de puncte publice. Rezultă aproximativ 7 mașini complet electrice pentru fiecare punct public. Dacă adăugăm și hibridele plug-in, ajungem la cele 13 vehicule per punct calculate de Roland Berger, tot sub media europeană.

A doua cifră e și mai grăitoare. Gradul mediu de utilizare a stațiilor publice este de doar 4–5%. Tradus în ore, un punct de încărcare lucrează în medie cam o oră pe zi. Restul de 23 de ore stă liber.

Roland Berger trage concluzia că rețeaua actuală poate absorbi o creștere serioasă a numărului de electrice fără investiții proporționale pe termen scurt. Piața trece, în cuvintele lor, de la faza de construcție la faza în care contează cât de bine sunt folosite stațiile și dacă investițiile se și plătesc.

Pentru operatori, asta e o veste mixtă. Infrastructura există, dar o priză care lucrează o oră pe zi se amortizează greu. Următorii ani vor fi mai puțin despre câte stații construim și mai mult despre unde le punem.

O precizare importantă: media națională ascunde diferențele locale. Un oraș mic, o stațiune aglomerată vara sau un cartier de blocuri pot avea o realitate cu totul alta. Datele publice disponibile azi nu arată distribuția pe județe, iar aici ar merita o analiză separată.

Utilizatorii aleg să încarce acasă și la birou

Dacă zeci de mii de electrice circulă zilnic, dar prizele publice stau libere 23 de ore din 24, energia vine din altă parte. Cea mai plauzibilă explicație este încărcarea acasă și la locul de muncă, peste noapte sau în timpul programului.

Profilul șoferului român întărește ideea. Primul loc în parc îl ocupă un oraș-car cu baterie mică, făcut pentru drumuri scurte, nu pentru stații ultrarapide. Iar jumătate dintre electrice sunt cumpărate la mâna a doua, de oameni atenți la cost, pentru care kWh-ul cel mai ieftin rămâne cel de acasă.

Rețeaua ultrarapidă are și ea rostul ei, dar altul. Este pentru drumurile lungi, pentru autostradă, pentru vacanța de vară. Nu pentru naveta de zi cu zi.

De aici vine adevărata întrebare pe care și-o pune cine se gândește la o electrică. Nu „există stații publice în țară?”, ci „am unde să încarc acasă sau la serviciu?”. Pentru cine stă la casă, răspunsul e de obicei simplu. Pentru cei care locuiesc la bloc, fără loc de parcare propriu, rămâne provocarea nerezolvată a electromobilității din România.

Pe scurt

România nu mai are o problemă de număr de stații publice. Are peste 10.000, o cincime dintre ele ultrarapide, și le folosește doar 4–5% din timp. Parcul electric aproape s-a triplat în patru ani, dar rămâne sub 1% din mașinile de pe drum și depinde mult de subvenții.

Mitul „n-ai unde să încarci” nu mai stă în picioare la nivel național. Ce contează acum este accesul la încărcare acasă și la birou, prețul mașinilor și stabilitatea programelor de sprijin. Acolo se va decide cât de repede trecem de la 75.000 la următorul prag.

Sursa:
România a trecut de 10.000 de puncte de încărcare pentru mașini electrice – Energia.ro – Mihai Nicuț – 6 Oct 2026